Exceptînd ştirea care a zguduit Baia Mare şi a cutremurat Clujul, cea cu tînăra sensibilă cu trei facultăţi (psihologie, parapsihologie şi filosofie, bn.- adică bolduirea noastră) care şi-a înjunghiat iubitul, inspector fiscal la Administraţia Fiscală Baia Mare (nu comentez), cu 70 de lovituri de jungher, pe ce îmi mai alunecă ochii în Adevărul de seară clujean? Păi pe o treabă care mi-a cauzat o reacţie. Nu de extaz. Scriitura de cîteva rînduri se cheamă „Ornează ouăle şi altfel, fără efort!” şi v-o supun atenţiei sub două aspecte:
1) Calitatea scriiturii – de fapt a anunţului publicitar, că aia e – şi informaţia oferită
Autorul sau autoarea acestei producţiuni nesemnate începe cu o întrebare irezistibilă pentru orice gospodină cu standarde calitative înalte: „Ai vrea ca în acest an să ai ouă vopsite impecabil?”. Dincolo de aura sărbătorii pascale care conferă o logică mai mult contextuală acestei interogaţii, mă întreb cam ce simte un domn citind zicerea de mai sus. Trecînd şi de aberaţiile minţii mele murdare, înţeleg că este vorba de comerţ şi de sufletul său, pubicitatea. Buuuun, hai să vedem ce trebuie să cumpăr – probabil în afară de varianta de cofrag-plastic-cu-ouă-gata-vopsite-în-culori-dubioase pe care am şi zărit-o deja prin hipermarket-uri. Mi se dezvăluie că trebuie să investesc într-o revistă pentru femei (poza din acest articol este preluată de pe site-ul respectivei publicaţii prin metoda Print Screen), ca să primesc ca cadou „patru modele de decoraţii inedite”. După ştiinţa mea tradiţia pascală recomandă doar culoarea roşie pentru fructul găinii, fără decoraţiuni, fie ele edite ori inedite. Aici în schimb mi se recomandă să mă scutesc de efort prin lipirea „direct pe ouă” a decoraţiilor inedite sub formă de benzi adezive. Lipirea direct pe ouă, da?! Argumentul forte intervine însă doar la final, după această mise en abîme, şi este următorul: „Poţi găsi imagini cu sfinţi ori cu personaje din desene animate”. Punct. Părerea mea este că mai lipsea o tuşă după această propoziţie, o notă distinctivă de mare fineţe rezumată în perla de gîndire mioritică „Cum ţ-a hi norocu’!!”
B) Concluziile dindărătul anunţului
Care sunt, după capul meu, mai sobre şi nu la fel de uşor de analizat. Atît de kitschoşi şi de prost gust am devenit? Atît de tare s-a înfundat filonul de profunzime spirituală a Sărbătorii Paştelui şi a religiei în general, încît suntem îndemnaţi să lipim benzi adezive cu sfinţi pe oul de Paşte? (Sau cu personaje din desene animate, după cum menţionam). Să ne înţelegem, nu sunt o bigotă, nu cataloghez lumea prin prisma frecvenţei participării la procedurile şi canoanele biblice, nu percep drept o blasfemie prezenţa în comerţ a unor abţibilduri cu sfinţi (deşi nu o aprob). Ceea ce mă face să bîţîi din picior şi să dau cu pumnişoru-n birou este acel „fără efort”, care îmi vorbeşte despre lenea şi comoditatea românească, despre alegerile făcute fiindcă „e (cel) mai uşor”, despre îmbuibarea şi ipocrizia care ies glorios la iveală mai ales în preajma sărbătorilor mari, despre isteria consumistă fără discernămînt, despre cum românul se plînge cît îi e de greu… mereu!
